back to origins.

Metal?! Anytime.

..In my dreams you’re always there.
You’re the phantom of the opera,
You’re the devil, you’re just out to scare.
You damaged my mind
And my soul it just floats through the air.

Ei gata, gata. Mă calmez.

Loser.

Mai ştii când beam împreună cafeaua de dimineaţă? Şi te întrebai cum pot să o beau atât de amară. Şi pe a ta o vroiai dulce, de numai gândul la asta îmi provoca greaţă. Vezi? Până şi cafeaua ne-a stat în drum. Eu vara vroiam la munte, pe tine te chema marea.. Şi mergeam la mare ca să fiu cu tine şi suportam beţiile nocturne şi nelipsita mahmureală, plus somnul din care nu te mai trezeai până seara când o luam de la capăt cu “distracţia”.Nu mi-ai înţeles deloc pasiunea pentru aventură. Nici n-ai încercat. Nici măcar nu ai vrut să îţi arăt ce şmecher e muntele vara şi cât de plictisitoare e marea faţă de  el. Tu nu depăşeai şablonul. Tipic. Lumea zice: la mare vara, la munte iarna. Aşa facem. Ei bine, eu vroiam la mare iarna. Să văd faleza aia plină de gheaţă, de ţurţuri, ca un palat de cristal. Dar nuuu, dacă îţi îngheţa cucu pe frigul ăla de la mare, ce te faceai..?! Când aveam şi eu chef să mă uit la un film, să stau la tine în braţe, atunci aveai tu chef de sex. Nu nu, n-ai înţeles. Acum ne uităm la film. Atunci când plecai cu treburi prin alte oraşe sau ţări, muream de dorul tău. Abia aşteptam să vii. Şi când ajungeai acasă mă topeam în braţele tale. Adulmecam mirosul pielii tale şi îţi sărutam însetată buzele. Dar tu erai obosit. Povesteai, mă mai pupai puţin robotizat şi te duceai să dormi. Dormeai toată ziua. N-am înţeles asta niciodată. Avem o moarte întreagă să ne-o tot dormim, de ce să nu profităm de viaţă cât putem? Bine, hai să dormim. Ca să nu mai spun că nici nu ştiu cine eşti. Nu te cunosc, deşi ştiu că ne-am plimbat de multe ori prin visele mele cele mai ciudate.

 

P.S. Toate poveştile mele aberative sunt pură ficţiune. Iar dacă nu eşti sigur de vreun cuvânt, caută în DEX.