M-am săturat să te visez.

Visele cu tine sunt printre singurele pe care mi le amintesc a doua zi.

Ora 18. Barul X. Cu fetele. Plictiseală. Să-l sun? Să nu-l sun? De ce tocmai el îmi vine în minte nu pot să-mi explic. Şi-l sun. Îl sun?! -Alo.  -Ahm. Neaţa. Sunt Lory. -Aha, salut. -Ce faci? -Uite, ce să fac, am nişte treabă. -A, ok.. -Tu ce faci? -Uite, prin oraş, în X. Mâ gândeam să te întreb dacă vrei să vii, da’ dacă zici că ai treabă.. -Păi cam am. Ne mai auzim. -Ok. Pa-pa. -Pa.

Ce-a fost aia? Nu, rectific. Ce dracu’ a fost în capul tău? Mda. Nu l-am sunat like never. Şi mă trezi eu acum să-l sun. De ce? De ceee? Când să mă întorc înăuntru, mă claxonează. Mă întorc. Păr scurt, blond, zâmbet, şarm, atracţie.  EL. Ce naiba. Şi-a făcut un obicei din asta. Ce enervant. Şi totuşi.. ce tare.

P.S. Old story (4 martie 2009). Nu mai ţin minte de ce nu am publicat-o. De fapt, nici nu ştiu când am scris aşa ceva. Cred că eram beată.